Elaborați un lookahead pe interval scurt

Preluați cele două-trei săptămâni de lucrări viitoare din programul principal și defalcați sarcinile la nivelul la care planifică efectiv un șef de echipă: o turnare, o ridicare, o cameră, nu o bară sumară.

De ce: Programul principal stabilește direcția, dar este prea aproximativ pentru a conduce o săptămână. Defalcarea lucrării pe termen scurt în activități reale este ceea ce face planul ceva pentru care o echipă poate fi trasă la răspundere.

Pentru fiecare sarcină, listați ce trebuie să fie adevărat înainte să poată începe: proiectare emisă, materiale pe șantier, meseria precedentă finalizată, autorizație activă, acces liber. Alocați fiecare blocaj cuiva și urmăriți-l până este rezolvat înainte de începutul săptămânii.

De ce: O sarcină pusă pe plan înainte ca constrângerile ei să fie eliminate este o promisiune care se va rupe și va bloca meseriile din spatele ei. Filtrarea blocajelor mai întâi este ceea ce face un angajament săptămânal să merite hârtia pe care este scris.

Emiteți planul de lucru săptămânal cu sarcini cu adevărat pregătite, cereți fiecărui șef de echipă să se angajeze la ce va finaliza echipa sa, și la sfârșitul săptămânii măsurați câte dintre aceste promisiuni au fost efectiv respectate.

De ce: Planificarea doar a lucrărilor cu adevărat pregătite este ceea ce face echipele să aibă încredere în plan și să-l respecte. Urmărirea promisiunilor respectate, săptămână de săptămână, este semnalul timpuriu și onest dacă programul este cu adevărat sub control.