Calculați cu propriile tarife de echipă

Introduceți salariul de bază pentru fiecare meserie pe care o angajați, apoi adăugați încărcarea de deasupra acestuia: contribuții salariale, asigurare pentru accidente de muncă, asigurare de răspundere civilă și orice beneficii pe care le plătiți. Grupați meseriile în echipele pe care le trimiteți efectiv pe teren, astfel încât tariful să descrie mașina care iese pe teren, nu un singur lucrător izolat.

De ce: Un salariu neîncărcat subestimează costul real al orei cu o marjă suficient de mare încât să vă coste lucrarea, și acesta este cel mai frecvent motiv pentru care o ofertă care părea profitabilă nu a fost. Încărcarea variază de asemenea mai mult decât se așteaptă între state și meserii, ceea ce este exact motivul pentru care propria dumneavoastră cifră o depășește pe cea publicată.

Încărcați prețurile de materiale și utilaje pentru care aveți dovezi, din ofertele furnizorilor și din comenzile de achiziție deja trimise, și păstrați sursa și data pentru fiecare, în loc să introduceți o cifră fără proveniență.

De ce: Un preț cu sursă poate fi apărat la o analiză a ofertei și actualizat când oferta expiră. Un preț fără sursă este o cifră pe care a introdus-o cineva, iar peste un an nimeni din echipă nu va ști dacă mai este valabilă sau pe cine să întrebe.

Stabiliți pierderea și consumul specific pe fiecare material, astfel încât o suprafață măsurată să devină un număr de unități de comandat, rotunjit așa cum se vinde efectiv materialul.

De ce: Antemăsurătoarea măsoară construcția; comanda de achiziție măsoară ceea ce a fost livrat, iar cele două cifre nu sunt niciodată egale. Menținerea pierderii explicite pe fiecare material transformă diferența într-o ipoteză declarată cu care cineva poate fi în dezacord, în loc de o rezervă ascunsă în prețul unitar.

Combinați tariful de echipă, norma de producție și materialele într-un articol pentru lucrarea pe care o executați repetat, păstrând manopera, materialul și utilajul ca elemente separate, în loc să le contopiți într-o singură cifră.

De ce: Din această separare rezultă două lucruri. Când un salariu sau un preț de furnizor se schimbă, fiecare articol construit pe el se reevaluează singur, fără ca cineva să trebuiască să redeschidă calcule vechi, iar aceasta este diferența dintre un catalog de prețuri și un tabel. Iar acolo unde un contract cere costul defalcat pe manoperă, material și utilaje, așa cum cer adesea lucrările federale, defalcarea există deja, în loc să trebuiască reconstruită sub presiunea termenului.

Urmăriți cum s-au mișcat propriile tarife în timp și aduceți-le la data ofertei, iar acolo unde lucrarea durează mult, aduceți-le din nou la mijlocul perioadei de construcție, în loc să evaluați totul la ziua de azi.

De ce: Un catalog de prețuri se învechește pe tăcute. Nimeni nu observă că prețurile au optsprezece luni vechime până când materialul sosește la un alt preț, iar până atunci cifra este deja în contract. Escaladarea prețurilor aplicată ca pas vizibil este o decizie pe care un evaluator o poate verifica; escaladarea aplicată din ochi este o presupunere pe care nimeni nu o mai poate regăsi ulterior.